Guvern nou, oameni vechi

După criza din învățământ, care e departe de a se fi încheiat, vine criza din sfera politică, despre care iarăși ne dăm cu părerea, de parcă asta ar putea să schimbe, măcar în cel de-al treisprezecelea ceas, ceva. Dacă tot vorbeam de grevă, mai aflăm, de la mame care ar trebui să-și arunce în brațele maturității copiii, că proba competențelor pentru elevii de clasa a XII-a nu se mai ține, cel puțin în unele școli, din cauza pauzei impuse de cadrele didactice.

Părinții privesc neputincioși spre liste pe care trebuie să le semneze și speră ca măcar Bacalaureatul să se organizeze în ziua anunțată. Doar speranță mai avem! Și nici acolo nu luăm nota zece totdeauna.

Revenind. Domnul Ciucă și-a dat demisia, domnul Iohannis, printre ironii deja amorțite, mândru (?) de munca anteriorului prim-ministru, l-a desemnat pe domnul Ciolacu să formeze un nou grup de miniștri cu care să conducă România, în continuare, pe drumul cel bun. Câți domni în țara noastră! Și ce drum corect urmăm! Chiar dacă nu ne dăm seama, pentru că ne miroase mereu a gunoaie și a întuneric de colț de stradă.

Guvernul e nou-nouț, cu țipla strâns legată, fundița mai lipsește! Doar oamenii sunt vechi. Și nu în sensul romantic. Sunt deja rodați, unii sunt deja compromiși de fel de fel de gafe care inundă internetul și, mai ales, conștiința încă neslăbită a celor din jur. Audierile miniștrilor sunt în toi, avem ce vedea, în prim-plan sunt persoane care se cred personalități și care, în anii în care au mai avut microfonul în față, au avut grijă să scoată din mințișoarele dumnealor tot ce era mai veșted.

Din scaunul incomod pe care stau când vă scriu, mă închin, mai citesc o dată știrile și mă declar liniștită. Măcar la Cultură avem un om de litere, muncitor, care știe exact cât de fragil e acest domeniu și câtă nevoie are de atenție, ca să nu cadă în marele gol, dacă se rupe și ultimul fir de sub picioarele literelor. Nici la Justiție nu stăm prost, ba chiar avem noroc, va merge la Minister, să facă dreptate, un om cu o deosebită competență de comunicare, de logică, o persoană care se va putea impune în orice situație, punând capăt corupției și minciunii, de tot și pentru totdeauna. La interne vine un om care a mai fost în funcții înalte, totdeauna confirmând ipotezele cunoscute și închegând misterele, de parcă ele nu ar exista. Și mă tem că norocul nostru nu-i doar acesta. Minunat!

Noul prim-ministru promite că guvernul pe care îl va conduce nu va fi compus din miniștri care aparțin de câte un partid, ci de miniștri ai României. Ce aproape e campania electorală, nu vi se pare? Bate vânt de slogan, bate vânt de buletin de vot!

Chiar așa: ce vom vota anul viitor? Din nou anti sau, poate pentru prima dată, pentru? România noastră, atât de bună la premiere și la exclusivități și atât de slabă la perseverență, e printre puținele țări din lume care continuă, scrutin după scrutin, să adopte aceeași regulă: oricine, numai nu ăia! Doar că vine oricine, fură la fel, minte la fel, greșește la fel. Și devine un alt ăla, de care să ne ferim peste patru ani.

Românie, zar de fugă!

Citește și:

Cu Regele, din curtoazie

Dreptul să nu spunem nimic

Sfârșitul care nu se mai sfârșește

Grevă generală

Când a câștigat România Eurovision?

Ni(mi)cușor